Subiect:

Cum te formezi ca arhitect în secolul 21?

Într-o perioadă dominată de mass media şi aflată sub auspiciile globalizării, vechiul proces al învăţării prin observaţie si asimilare suferă un scurtcircuit puternic marcat de împrumutul elementelor decontextualizate. În acest context ne reîntoarcem asupra tradiţiei şcolilor europene de arhitectură de secolul al 19-lea, asupra fenomenului canonic al formării de-a lungul drumurilor. Educarea prin analiză estetică este deturnată în timp cu 100 de ani, reluând ca aplicaţie practică drumul lui Le Corbusier prin Italia.

Proiectul de workshop se constituie ca o introducere in arhitectura universala, urmarind fizic urmele celebrului  Voyage d’Orient din 1911, atestate de jurnalele arhitectului. Workshop-ul implementează observaţiile procesului estetic pe marginea caietelor sale de călătorie, reconstituind un traseu similar destinat practicii în deplasare a studenţilor arhitecţi aflaţi în anul 1 de studiu.

Insistand asupra drumului prin Italia calatoria/ studiul se opreste asupra obiectivelor arhitecturale care au influentat opera lui LC – descrise in celebrele caiete de calatorii: Pompei, Herculaneum, Napoli, Roma, Siena, Pisa, Vicenza, Venetia. Traseul reuneste monumentele, locurile care i-au schimbat perceptia influentand major prin reflexele teoretice  arhitectura moderna si contemporana.

Experienta este reluata din perspectiva studentilor aflati in primii ani de studiu, urmarind initierea perceptiei in baza mentiunilor arhitectului din jurnalele sale de calatorie Voyage d’Orient. Carnets. Note precum: comasarea volumelor in lumina, convexitate si concavitate in arhitectura, fereastra catre peisaj, devin cheile de citire ale peisajului architectural semnificant in spiritul directionarii viziunii arhitecturale, similar conditionarii prin care  LC se autodetermina sa perceapa ratiunea de a fi a lucrurilor.

Calatoria se concretizeaza ca un proces complex de educare vizuala, urmarind formarea profesionala prin lectura arhitecturilor universale. Prin orientarea asimilării pe baza procesului de a vedea, a observa, a imagina, se doreşte directionarea procesului educaţiei către o asimilare activă  şi o creaţie viitoare responsabilă.

Workshop-ul  aplicat se constituie astfel ca o poveste a celebrului drum, o poveste cu rădăcini în trecut şi reflexe în prezent, o poveste a obiectului arhitectural văzut dincolo de apartenenţa temporală a observatorului.

Schita plan Pisa. Voyage d’Orient. Carnets. Le Corbusier. 1911

“ Am început o lungă călătorie care trebuie sa fie  decisiva, prin satele și orașele țărilor pastrate inca intacte; de laPraga  m-am dus în jos pe Dunăre, am văzut Balcani din Serbia și România , Balcani Bulgariei , Adrianopol , Marea Marmara , Istanbul ( și Bizanț-ul), Boursa Asiei. Athos-ul. Grecia . Și apoi sudul Italiei cu Pompei. Roma.
Am văzut marile monumente eterne, glorie a spiritului uman. Am cedat mai ales in fata aceastei invincibile atracții mediteraneene . [ .. ] Turcia Adrianopol-ului,  Bizan’ul din  Sfanta Sophia in Salonic , Persia Burs-ei. Parthenon, Pompei și Colosseum. Arhitectura mi s-a relevat. Arhitectura este jocul magnific al formelor sub lumină. Arhitectura este un sistem coerent al spiritului. Arhitectura nu are nimic de -a face cu decorul. Arhitectura sta in lucrarile grandioase, dificile si pompoase lăsate moștenire de timp, dar de asemenea ea rezida in masura mai mica, într-un zid de închidere, în orice lucru sublim sau modest, care conține o geometrie suficient pentru ca un raport matematic sa se instaleze.”

(Le Corbusier, L’Art décoratif d’aujourd’hui)

Obiectiv: