(BNA) BIENALA NAȚIONALĂ DE ARHITECTURĂ 2023

MUTATII  / Spatii care invata sa traiasca

PAVILIONUL ROMANIEI LA BIENALA DE ARHITECTURA DE LA VENEZIA  2025

VISIONARY INNOVATIVE PROJECTS

locatie:Venetia, Italia

architecture office: CAE

Mutatii. Spații care învață să trăiască. Pavilionul României la BAV 2025

Pavilionul României la Bienala de la Venetia vorbește despre inteligența adaptivă și despre locuirea din România privită retrospectiv de-a lungul mai multor secole. În spațiul interior sunt prezentate în model/machete planimetrii care evoluează de la arhitectura vernaculară până în prezent, în perioada contemporană.

Pavilionul României spune o poveste a incluziunilor și dezvoltării celulare structurate și destructurate într-o notă postmodernă. Miezul pavilionului este structurat ca o navă în care sunt expuse izolat, protejat, asemănător unor opere de artă, modelele. Perimetal se desfășoară un inel dedicat circulației, asemănător cryptoportic-ului roman (cryptoporticus), pe pereții căruia este prezentată informația scrisă, texte descriptive ce preced modelele expuse în nucleul central. Informația este disociată intenționat de model abordând paliere diferențiate de asimilare, înțelegere și interpretare.

Pavilionul oferă o imagine deconstruită în fragmente incluse în spațiul central, reluând la nivelul materialitații conceptul poetic al destructurării informației. În buzunarele laterale care se crează sunt prevăzute zone de proiecții ale cadrelor naturale privite, văzute, trăite de oamenii care locuiesc în celule (ref. la celulele locuirii colective). Se dorește o suprapunere fragmentară a imaginii cadrelor naturale cu cele din mediul construit artificial. Proiecțiile prezintă o suită de filme care creează senzația de continuum spațial între modelele arhitecturale și mediul natural. Galeriile perimetrale (culoarele) prezintă câteva zone accidentale (goluri) în care coaja navei centrale este străpunsă/perforată, prin intermediul cărora vizitatorul poate corela vizual informația scrisă de cea percepută vizual la interior.

Spațiul propus pentru noua galerie a IRCCU se constuiește ca o utopie și expune proiecte experimentale prezentate sub formă de machete și informație vizuală realizate de studenții universității de arhitectură. Galeria reia ideea planimetriilor, locuirii adaptive și construiește cu limbajul celular noi arhitecturi utopice, realizate în proiecte extre-curriculare de studenții universității. Prin spațiul propus, ICR devine un pilon al promovării educației de arhitectură.

Piesa centrală este o instalatie alcătuită din mai mulți stâlpi reluând ideea uptopică din Forum de Mille Veritatis (Brodsky și Utkin, 1987-1990). Instalația izolează arhitecturile utopice la o cotă înaltă, simbolizând intangibilitatea arhitecturilor prezentate. Instalația se bazează pe tensiunea creată prin supra-elevarea cotei machetelor care sunt dispuse în inter-spațiul dintre coloana și tavan, manipulând astfel scenografic înălțimea joasă a spațiului galeriei ICR.

Instalația face trimitere la un fenomen specific Veneției, acqua-alta care uneori inundă spațiul galeriei IRCUU… o trimitere care dincolo de imaginea poetică se referă la confruntările pe care noile generații le au cu elementele naturii. Arhitectura, deseori, constituie un răspuns out-of-the-box la o problematică complexă, prezentă, priviind viitorul. Proiectul academic extracurricular dezvoltat în colaborare cu Universitatea de arhitectură și urbanism Ion Mincu București și Universitatea Politehnică constituie un răspuns complementar la Pavilionul propus la Giardini, dat de studenții arhitecți, în nota vizionară și utopică.

Secvențe conceptuale
Pavilionul României propune o expoziție dedicată modelelor în arhitectură. Modelul urmează un tipar prestabilit, rezultat dintr-un conglomerat de factori și se constituie ca rezultantă a unui proces cognitiv marcat în plan evolutiv. Modelul, deseori, considerat prin terminologia “tipar prestabilit”, se constituie ca rezultat al unei combinatorici complexe perfecte de elemente, care împreună creează un ansamblu unitar, funcțional, estetic etc. Modelul în arhitectură, ca element suprem de inspirație, perpetuează atribute identificabile, fragmentare, parte a unui lung șir de intervenții survenite de-a lungul timpului.
Modelul, paradigmă atemporală, constituie punctul de plecare pentru creația arhitecturală. În perioada contemporană putem facil identifica în cadrul “creațiilor” arhitecturale tipare, modele sau elemente de limbaj ce aparțin unui anume stil, unei perioade specifice etc. sau, similarități între modele.

Pavilionul României încearcă să interogheze aceasta căutare a unui model ideatic, al unui pattern cultural, inspirational precum și să urmărească evoluția acestuia de-a lungul timpului. De unde a venit? De unde a fost preluat? Care au fost criteriile în baza cărora a fost ales acest model? Cum a fost creat? Sau din ce elemente este alcătuit? Sunt doar cateva dintre întrebările pe care pavilionul le adreseaza vizitatorilor, dar fără a oferi o rezolvare certă, concretă, lăsând liberă calea interpretării și creării propriului scenariu personalizat.
Dacă putem identifica o parte din aceste lucruri, enumerate mai sus și, putem răspunde parțial la aceste întrebări, cu siguranță vom putea anticipa “regulile”, măsurile, elementele constitutive, atributele, relațiile dintre ele etc… cumva ingredientele ce pot transforma un simplu obiect într-un model. Vom putea astfel, la rândul nostru, ca “mutageni”, să creăm modele în baza cărora să generam noi idei, noi forme, noi funcțiuni, noi dispuneri spațiale, noi obiecte de arhitectură etc., a cărora valabilitate să fie un rezultat al optimizării maximale în cadrul procesul creativ. (text: Ana Maria Crisan)

Bienala Nationala de Arhitectura (BNA) link: https://www.uar-bna.ro/2025/proiecte/887/