„A fost odată (ca niciodată)…” Recurență tematică. Influențe și conexiuni în spatele desenelor
Publication: Arhitectura Magazine, No.1.2014
autor: Ana Maria Crisan
in revista ARHITECTURA nr. 1/2014
Deși ca adulți ne aflăm într-o lume HD a imaginilor în miscare, toți am crescut ascultând povești, alături de desene, ilustrații, imagini statice. Fie că este vorba de lumea fraților Grimm sau de imaginile animate create de Walt Disney toate reprezintă o primă inițiere într-o altă lume, uneori o lume arhitecturală extrem de complexă care contextualizează, plasează într-un moment specific sau un atimp universal. Privind ultimul deceniu nu putem să nu remarcăm amploarea pe care poveștile au luat-o în producțiile cinematografice pentru adulți sau copii, exploatând „intertextualitatea dinamică şi potenţialul de a transcende mediile”[i]. Producțiile cinematografice reiau temele și poveștile copilăriei, mizând pe flexibilitatea și adaptabilitatea basmelor, pe fabulousul imaginar sau pe caracterul universal, cu precadere în ultimii ani amplificând scenografic cadrul construit.
Prin “A fost odată (ca niciodată)…” – fraza introductivă cheie a basmelor – întreaga ficțiune este determinată istoric într-un alt timp, un alt spațiu. Frecvent remarcăm fenomenul de reproducere al realității, în acest sens fiind marcantă diferența dintre basme și povești folclorice – basmele speculează ficțiunea într-un timp imposibil, ideal, utopic, respectiv poveștile devin pilde, activând acțiuni exemplare aplicate modelului real.
Basmele construiesc o viziune alegorică obsesivă, dominată de narația visului, de detaliul exagerat, violența, motivele repetitive și caracterele recurente[ii]. Fenomenul repetivității este baza arhetipizării modelelor care prin reproducere similară devin recognoscibile așa cum remarcam în poveștile fraților Grimm, sau în cazul construcțiilor cinematografice ale regizorului Tim Burton. Ca urmare estetica arhitecturală construită pe fundamentul basmelor, ca orice tradiție orală, are în substrat influențe și conexiuni dincolo de sursa propriu-zisă recunoscută de autor. Autorul Donald Haase remarca în The Greenwood Encyclopedia Of Folktales And Fairy Tales impactul tradițiilor literare și folclorice în opera lui Tolkien cu unde propagate implicit în ecranizarea lui regizorului Peter Jakson. “In opera lui Tolkien utilizarea magicului în naraţiune este simultan auto-conştientă şi înrădăcinată profund în tradiţiile literare de sorginte folclorică şi literară ale Europei de vest, cu accent pe folclorul şi eposul scandinav, saga germanică şi creaţiile romantice engleze din perioada medievală. Celelate influenţe se referă la George MacDonald, Lord Dunsany şi colecţia de basme ale lui Andrew Lang.”[iii]
În 2006-2007, expoziția Il était une fois, Walt Disney (Once Upon A Time… Walt Disney)4, organizată la Galeries Nationales du Grand Palais, în Paris, expunea un adevărat spectacol al influențelor picturale din spatele cadrelor. Ulterior reluată și de Musée des Beaux-Arts, în Montréal, expoziția spunea istoria imaginii în mișcare în termenii influențelor și împrumuturilor stilistice din lumea veche – Europa – în cea nouă – Statele Unite – din istorie până în prezent, respectiv în timpul magic.
Remarcam efortul care se ascunde în configurarea cadrului acțiunii, aparent plan secund, efortul principal de a edifica o lume estetic ancorată într-o realitate sau ficțiune specific arhitecturală. Comisarul evenimentului, Bruno Girveau5, remarca diversitatea documentelor – de la manuscrise iluministe până la picturi moderne – transpusă în complexitatea și profunzimea poveștilor vizuale6. (…)
mai multe in in revista ARHITECTURA nr. 1/2014
imagine: Procession de saint Grégoire. Les Très Riches Heures du Duc de Berry, Musée Condé, Chantilly. folio 71 verso PD-art; copyright: domeniu public; http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Folio_71v_-_The_Procession_of_Saint_Gregory.jpg
[i] „Pentru ca să ne eliberăm din fixaţia noastră referitoare la dihotomia oral-literar şi pentru ca să înţelegem moda celor mai recente basme ce a însoţit globalizarea şi epoca digitală este necesar nu numai să recunoaştem flexibilitatea şi adaptabilitatea poveştilor şi basmelor, dar şi să înţelegem intertextualitatea lor dinamică şi potenţialul de a transcende mediile. De asemenea este necesar să se înţeleagă studiile basmelor ca un efort interdisciplinar.” – Haase,Donald (ed) -.The Greenwood encyclopedia of folktales and fairy tales, Greenwood Press,.Westport, London, 2008, pdf. xxxviii;.
[ii] Ibidem.
[iii] „Descrierea cea mai complexă a lui Tolkien despre modul în care operează fantezia se regăseşte în eseul său “Despre povestirile cu zâne” (o prelegere a lui Andrew lang din anul 1938, ulterior publicată în anul 1947).- Haase,Donald (ed) –The Greenwood encyclopedia of folktales and fairy tales, Greenwood Press,.Westport, London, 2008, pdf. p.976;
sugestie: ar fi util daca ar fi postat pe blog tot textul ! :)) sunt interesata de acest subiect si articolul este fascinant din punct de vedere al conexiunilor care le face! va urmaresc articolele in revista Arhitectura de mai mult timp! astept articole noi! felicitari
multumesc pentru aprecieri Irina. Nu stiam ca am followers.:) tot textul apare in revista Arhitectura, chiar in proportie mai mare.
O sa incerc sa negociez cu revista si poate la cateva luni dupa publicare sa introduc tot textul. multumesc pentru sugestie.