A vedea, a observa, a imagina…

Povestea formării de arhitect – Studiu aplicat asupra drumului Voyage d’Orient

autor: Ana Maria Crisan

Abstract

Cum te formezi ca arhitect în secolul 21? Într-o perioadă dominată de mass media şi aflată sub auspiciile globalizării, vechiul proces al învăţării prin observaţie, asimilare suferă un scurtcircuit, puternic marcat de împrumutul elementelor decontextualizate. În acest context ne reîntoarcem asupra tradiţiei şcolilor europene de arhitectură de secolul al 19-lea, asupra fenomenului canonic al formării de-a lungul drumurilor. Educarea prin analiză estetică este deturnată în timp cu 100 de ani, reluând ca aplicaţie practică drumul lui Le Corbusier prin Italia. Studiul de faţă implementează observaţiile procesului estetic pe marginea caietelor sale de călătorie, reconstruind un traseu similar, destinat practicii în deplasare a studenţilor arhitecţi aflaţi în anul 1 de studiu.

Metodologia parcurge definirea etapelor procesului estetic, principiile alcătuirii hărţilor de arhitectură şi defineşte modele, construieşte sistemul pe baza căruia se desfăşoară procesul educaţional. Aria de studiu este limitată asupra peninsulei Italice, cumulând aceleaşi obiective remarcate de arhitect şi respectiv obiective similare stilistic. Analiza reia etapele procesului estetic descris de Le Corbusier,  reconstituie tipologiile distincte ale observatului ca bază a traseului  şi relaţionează paşii distincţi ai asimilării categoriilor specifice ale obiectelor observate. Cheia procesului estetic este conţinută în identitatea  obiectului văzut ca observat, privit, asimilat prin împrumut sau memorat, recreat. Scopul principal este acela al reconstituirii procesului formării de arhitect, analog celui parcurs de Le Corbusier. Prin orientarea asimilării pe baza procesului de a vedea, a observa, a imagina, se doreşte orientarea procesului educaţiei către o asimilare activă  şi o creaţie viitoare responsabilă.

Studiul aplicat se constituie astfel ca o poveste a celebrului drum, o poveste cu rădăcini în trecut şi reflexe în prezent, o poveste a obiectului arhitectural văzut dincolo de apartenenţa temporală a observatorului. Călătoria în timp este simultan un dialog între arhitecţii în devenire şi Le Corbusier, şi o poveste – o poveste a adaptării creative şi a progresiei  imaginaţiei.